Sunt mândru ca moldovean că pot acum scrie despre o personalitate care a marcat în ultimele decenii folclorul meleagurilor multiseculare ale lui Eminescu, Alecsandri şi Enescu. Şi-a ales numele printr-o raportare directă la locurile unde s-a născut şi a crescut, dorind să arate lumii întregi ce înseamnă Moldova şi să confirme, prin fapte de viaţă, nu doar prin declaraţii meşteşugite, cuvintele cronicarului nostru Miron Costin potrivit cărora se nasc şi în Moldova Oameni.
Mă refer, în acest articol, la Sofia Vicoveanca, doamna cântecului bucovinean. Pe numele ei la naştere Sofia Fusa, a văzut lumina zilei la 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuţi/Toporuica în Ucraina de astăzi, în familia unor negustori avuţi Gheorghe şi Veronica. Tatăl celor patru copii a fost luat prizonier după anexarea Bucovinei de Nord de către autorităţile sovietice; în aceste condiţii grele familia cu mama ei a fost nevoită să se refugieze la o mătuşă din Vicovul de Sus, judeţul Suceava. Micuţa Sofia a urmat cursurile şcolii primare în acea localitate, iar restul copilăriei l-a petrecut în comuna Vicovul de Jos unde a învăţat multe îndeletniciri tradiţionale moldoveneşti ca ţesutul covoarelor, împletitul, croitul şi cusutul.
Sofia a absolvit “Şcoala Populară de Artă” din Suceava; în anul 1959 dânsa a fost angajată, prin concurs, ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece şi Dansuri “Ciprian Porumbescu” din acel oraş, schimbându-şi, la solicitarea directorului instituţiei, numele iniţial în unul cu rezonanţă artistică, legat nemijlocit de locurile de unde provenea: “Vicoveanca”. Acest nume a devenit în curând un renume recunoscut atât în ţară, cât şi peste hotare prin activitatea ei artistică şi prin munca neobosită de culegere a multor piese folclorice din acea zonă a Moldovei.
Repertoriul Sofiei Vicoveanca este extrem de variat şi de reprezentativ pentru plaiurile din nordul României. Astfel, acesta cuprinde: *cântece de leagăn (Dragul mamii, puiuţ mic; Haida, liuli, liuli, dormi); *cântece de nuntă (Mamă soacră, mamă soacră; Joacă nunta pe surcele; Cântec la zestre; Cântec de nuntă; Ia-ţi, mireasă, iertăciune); *cântece de dragoste şi de dor (Bădişor, mustaţă neagră; Hai fuguţă, Măriuţă; Valiu, valiu, ce-am păţit); *cântece de joc (Am trăit bine cu jocul; Asta-i hora mare; Ăsta-i joc de pe la noi; Haida roata, măi flăcăi); *doine, bocete, blesteme, balade (Foaie verde poamă; După ploi, zile senine; Spune-mi, spune-mi, mamă; Balada Catrinei; Balada miresei părăsite; Of, urât şi iar urât; Cu bărbatul băutor; Supărarea, bat-o, Doamne); *cântece satirice (La Varvara lăudată; Mi-o zis mama să joc sus; Fă, leliţă, lelişoară).
De asemenea, discografia semnată de Sofia Vicoveanca este una impresionantă. În anul 1966 îi apărea primul disc vinil la “Electrecord”, Cântec de nuntă, realizat împreună cu orchestra Ansamblului “Ciprian Porumbescu” din Suceava, dirijată de Ion Sârbu. Tot la “Electrecord” au fost imprimate în perioada 1967-1977 discurile Sunt fată de moldovean; Când mergi, bade, la pădure; Cântec vechi de cătănie şi casetele audio Bucovina, mândră floare şi Rencontre avec la Roumanie – Moldavie. În anul 1985 Sofia Vicoveanca a înregistrat un disc ce conţine 18 piese selectate din culegerile realizate de folcloristul Alexandru Voevidca printre care se află cântecele Focul de la inimioară; Of, puiuţul meu drăguţ; Te duci, bade, cu cătane; Eu la lacrimi nu bag seama; Ştii tu, bade, ce ţi-am spus; unele dintre melodii sunt interpretate de către Sofia Vicoveanca împreună cu un grup vocal feminin: Cine are dor pe vale; Măi, bădiţă, cu păr tuns; Munte, munte, piatră seacă; Ardă cămeşa pe tine. Cele mai recente albume discografice ale Sofiei Vicoveanca – în care renumita noastră solistă este acompaniată de orchestrele Ansamblului “Ciprian Porumbescu” din Suceava, Ansamblului “Rapsozii Botoşanilor” (în 1998 ea devenise solistă a acestui ansamblu) şi de orchestra “Lăutarii” din Chişinău – sunt: Hai la hora mare!; Cânt şi joc pe plai străbun; Tare-s mândră de-al meu neam; Colinde şi obiceiuri din străbuni; Aşa-i la noi datina.
Dânsa a realizat numeroase turnee în ţară şi în străinătate (Israel, Portugalia, Danemarca, Germania, Iugoslavia, S.U.A., Franţa, Spania etc.), răspândind astfel folclorul românesc inestimabil în structura căruia folclorul bucovinean deţine un rol de primă mărime.
După anul 1989, Sofia Vicoveanca s-a remarcat prin preocupările sale constante privind prezentarea străvechilor tradiţii bucovinene şi a ritualurilor unor sărbători creştine (Crăciunul; Paştele), interpretând colinde printre care: Sculaţi, gazde, nu dormiţi!; Steaua pe Cer strălucea; Leru-i, Doamne, ler!; Maica Sfântă-L ţine-n braţe; Domnul Sfânt cu ucenicii, precum şi dansuri ca Ursăreasca, Jocul ursului, Jocul caprelor, Ia uitaţi căluţii mei!
Sofia Vicoveanca a jucat în câteva filme româneşti, punându-şi în valoare calităţi actoriceşti incontestabile: Ciprian Porumbescu şi Dimitrie Cantemir/1973; Oraşul văzut de sus/1975; Urgia/1977; Vânătoarea de vulpi/1980; Ochi de urs/1983; Sarea în bucate/2001.
Probabil puţini dintre cititorii mei cunosc faptul că Sofia Vicoveanca este autoarea unor volume de versuri şi proză, apărute în perioada 1996-2019: Din lumea cântecelor mele; Cu inima-n palme; Taine în adânc păstrate; Din culisele sufletului. Glasul şi condeiul se asociaseră astfel într-o sinteză artistică desăvârşită.
Vestita solistă de muzică populară românească a primit în cariera sa artistică de peste şase decenii numerose distincţii, titluri şi premii. Printre acestea s-au aflat următoarele: Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer; Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler; Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer; Medalia “Tudor Vladimirescu”; titlurile de “Cetăţean de Onoare” al multor localităţi din România: Suceava, Rădăuţi, Siret, Vicov, Pojorâta, Ciocăneşti, Ion Creangă şi Cicârlău.
Astăzi – după ce am pus punct final îndelungatei mele activităţi pe plan internaţional şi diplomatic – voi face o mărturisire: printre cadourile simbolice pe care le ofeream unor prieteni şi personalităţi ale vieţii publice în ţările de reşedinţă din Europa, Orientul Mijlociu, Zona Golfului Arab, Asia de Sud-Est s-au aflat discuri şi C.D.-uri cu înregistrări ale cântecelor interpretate de Sofia Vicoveanca, menţionând de fiecare dată că acestea sunt specifice unor meleaguri legate de anii copilăriei şi adolescenţei mele; eram – sincer să fiu – mândru că astfel îmi puneam în acţiune sentimentele de “patriotism local” la care nu aveam cum să renunţ vreodată.
Voi încheia acest articol cu prezentarea unui fapt de viaţă care consider că are valoare de simbol şi ar putea fi urmat de alţi reprezentanţi de prestigiu ai culturii noastre. Sofia Vicoveanca cumpărase în satul Vicovul de Sus cu ani în urmă un teren pe care a construit o casă în stil bătrânesc bucovinean cu cerdac, mansardă, având în exteriorul ei o fântână şi o grădiniţă cu flori; în acea casă dânsa a amenajat un mic muzeu etnografic sui-generis decorat cu diverse obiecte de mobilier, specifice oricărui interior de casă ţărănească: un blidar (dulap din lemn cu blide de ceramică şi de lut), o lădiţă de zestre, un legănuţ pentru copil, iar pe pereţi câteva covoare tradiţionale, icoane vechi şi ştergare. Nu lipsesc unele dintre costumele purtate de-a lungul anilor de renumita artistă de muzică populară moldovenească.
Splendidă inţiativă pe care cu ani în urmă o văzusem înfăptuită de un alt strălucit reprezentant al Spiritualităţii moldave: sculptorul Ion Irimescu, artistul plastic nonagenar care îşi transformase propria casă de la Fălticeni într-un muzeu al creaţiilor sale, vizitat astăzi de numeroşi turişti români şi străini!
